Deși poate părea simplă realizarea unei mese din lemn, lucrurile nu stau chiar așa. Noi, cei de la MOTH, prețuim fiecare proces în parte, ne asumăm întreaga responsabilitate asupra sa și îi dedicăm întreaga noastră atenție și grijă.

Vom face împreună o călătorie virtuală prin atelierul nostru unde îți vom prezenta toate etapele prin care trece o masă din lemn recuperat până la finalizare, pentru a cunoaște în detaliu produsul pe care îl vei alege pentru locuința sau proiectul tău.

Etapa 1 – selecția lemnului

Prima data se alege lemnul. Mă ocup personal de procesul de identificare a lemnului.

Caut lemn care să aibă o urmă de personalitate, ceva în jurul căruia să putem construi produsul. De regulă, analiza lemnului se desfășoară în două etape. Întorc lemnul pe toate fețele și fac poze fiecărei fețe în parte. După care, analizez pozele și mă gandesc unde se poate taia astfel încât să îi păstrăm unicitatea, dar să îi și găsim echilibrul funcțional.

După, realizez o schiță simplă și apoi o schiță mai elaborată.

Lemnul selectat este de regulă lemn uscat cu o umiditate de 10-12%. Dacă este prea umed, adică are o umiditate de peste 12%, în timp, vor apărea crăpături. Cumva, destul de logic pentru că locul apei este preluat de aer și ca urmare apar crăpăturile pe fibră.

Etapa a 2-a – Prelucrarea lemnului – îndepărtarea stratului de uzură și curățarea

După realizarea schiței, lemnul intră în etapa de prelucrare mai grosieră. De regulă, în acest stadiu se curăță de scoarță, se curăță caria, se curăță lemnul negru, mai exact infiltrația de apă din lemn. Dacă nu eliminăm negreala, produsul va fi estetic necorespunzător pentru că aceasta nu este un defect al lemnului, ci un defect cauzat de depozitarea greșită a lemnului.

Lemnul are un strat de uzură la suprafață de 1-2 mm în funcție de cât și unde a fost depozitat sau utilizat. Acest strat se îndepărtează prin rindeluire și degroșare. Sub stratul de uzură, care este un soi de protecție naturală a lemnului, se află textura și culoarea care va fi cea apropiată de final.

Lucrăm cu trei categorii de lemn și mai multe esențe speciale:

• Lemn rotund pentru măsuțe

• Lemn dreptunghiular– dulapi sau foște

• Lemn recuperat din construcții, în special grinzi

Esențele de lemn pe care le folosim sunt: fag, stejar, salcâm și nuc.

Sunt situații în care lemnul pe care îl alegem este foarte cariat. De exemplu, pentru mesele rotunde mici, majoritatea au masă lemnoasă solidă între 40-60%. Restul este reprezentat de carie, asemănătoare unui rumeguș sau este lemn moale în care pătrunde foarte ușor unghia. Acesta este lemnul bolnav care trebuie înlăturat. Au fost măsuțe la care am lucrat și 2 luni de zile pentru a le stabiliza. Am lucrat uneori cu peruița de dinți și cu feonul pentru a curăța cu grijă lemnul. După care am aplicat straturi succesive de ulei de in pentru stabilizare și, în funcție de caz, pigmenți sau baițuri.

Etapa a 3-a – Turnarea rășinii

După ce lemnul este curățat și stabilizat, se adaugă rășina. Aceasta se toarnă în straturi subțiri. De regulă, în zonele cariate ale lemnului acesta este mai puțin dens și este mai aerat, iar la contactul cu rășina apar bule. Bulele le scoatem cu pistolul cu aer cald sau cu mici ace cu care le străpungem.

Turnarea rășinii, de exemplu, poate dura la o măsuță de 8-9 cm câteva zile pentru că se face în straturi succesive.

Rășina pe care o folosim noi este produsă în Canada și este o rășină de cea mai bună calitate. Rășina este foarte delicată, în general. O diferență de câteva grade face ca aceasta să își piardă proprietățile după mixare. De aceea, are nevoie de temperatură controlată în momentul utilizării. Ea se întărește în 24 de ore într-o primă etapă, iar întărirea finală are loc după 21 de zile.

În acest interval, de la prima turnare, până la maturitate, rășina tot strânge lemnul, puțin câte puțin. Sunt situații în care, pentru că temperatura este mai ridicată, în încăperea de lucru rășina fierbe și creează o spumă care compromite întregul produs. De asemenea, dacă este turnată în cantități mari, forțele de strângere sunt atât de mari încât pot curba lemnul de pe o zi pe alta până la 2 cm. Și în acest caz, blatul mesei va fi compromis.

Etapa a 4-a – Finisarea măsuțelor

Finisarea se realizează prin șlefuire cu discuri de slefuire cu granulații între 180-4000. Există zece etape de șlefuire care au loc pentru fiecare produs.

După șlefuire se aplică uleiurile monocomponete sau bicomponente. În funcție de solicitarea clientului și de utilitatea produsului. Blaturile de bar care au o utilizare mai intensă se ung cu uleiuri bicomponete pentru că acestea au și intăritor cu rol de protecție.

După ce blatul este gata, se aplică picioarele pe care le realizăm în colaborare cu un meșter fierar. Se face schița picioarelor mesei, apoi se stabilesc dimensiunile, după care meșterul fierar le realizează. Toate picioarele meselor MOTH sunt din oțel sau platbandă. Nu realizăm picioare de lemn pentru că suntem conștienți că blatul are nevoie de un material complementar rigid și flexibil în acelasi timp, precum platbanda de oțel. 

În ceea e privește grinzile, modul de lucru este diferit. Grinda care a stat în podul unei case 20-30-40-50 de ani este foarte greu de tăiat. Din dinții circularului care sunt placați cu plăcuțe vidia ies scântei atunci când se taie o grindă de stejar. Este atât de dur, încât sar plăcuțele de vidia de pe discul de tăiere.

După ce reușim să îl tăiem, încet și cu grijă, lemnul este periat cu perii de sârmă pentru a îndepărta stratul de uzură și pentru a scoate la suprafață frumoasa și naturala culoare a lemnului. Deși inițial pare mai palid, după tratare, lemnul de tip grindă își recapătă nuanța.

Lemnul de nuc este foarte aspectuos prin contrastul de culoare pe care îl oferă, nuanțe deschise și nuanțe mai închise la culoare. Este mai elastic decât lemnul de stejar.

Salcâmul este dificil de prelucrat pentru că are foarte multe noduri și este foarte tensionat.

Elemente specifice MOTH – “Cozile de rândunică”

Dovetails sau “cozile de rândunică” sunt de fapt niște papioane de lemn care se aplică pe fața și pe spatele unui blat pentru a împiedica o eventuală crăpare. Este o tehnică foarte veche, se regăsește atât în cultura japoneză, cât și în cultura țărilor nordice unde este utilizată pentru a cosolida lemnul de câteva mii de ani.

Acolo unde este plasată o “coadă de rândunică”, garantat lemnul nu mai crapă. Ele au atât un rol estetic, cât și unul funcțional. Pentru a scoate în evidență caracterul estetic, realizăm de regulă “cozile de rândunică” din alt tip de lemn, sau cel puțin dintr-un lemn de altă culoare.

Te invităm să descoperi toate produsele noastre, realizate conform acestor etape, aici, în magazinul nostru online de prezentare.