Creativitatea, o nebunie domesticită sau despre masa Roxanei

Vă propun să medităm puțin la creativitate, combinația aceea de ceva cu altceva pe care o avem în noi, nu știm exact unde și care se manifestă în feluri neașteptate. Pe nepusă masă, cum s-ar zice.

Povestea începe cam așa: Roxana mi-a scris un mesaj în care îmi mărturisea că are pe balcon două bucăți de lemn de nuc pe care le-a luat de la o pensiune, cu acordul proprietarului. Le-a dus acasă, le-a ținut așa vreo doi ani, după care a dat de mine și mi-a spus că ar dori o măsuță, simțind că lemnul ei are ceva de spus.

M-a impresionat felul în care și-a prezentat relația cu lemnul, faptul că l-a salvat și speranța ei că într-o zi va deveni altceva, mai mult decât un rest de lemn.

Am discutat prin mesaje o vreme. Am realizat că are un suflet de artist și drept dovadă mi-a mărturisit într-un final că este arhitect. Și arhitecții sunt un soi de artiști. E suficient să analizezi lucrările lui Gaudi pentru a înțelege până unde poate merge imaginația unui arhitect. Bun, dar să revin la măsuță. 

Când am primit lemnul, în colet era și un desen făcut de Roxana cu următorul mesaj: „Este un desen creat și inspirat după lucrările realizate de tine”.

Am apreciat mult perspectiva. Ideea de creație este de regulă asociată feminității. Apoi, mesajul principal, acela al transformării și, nu în ultimul rând, nuditatea femeii-copac m-a dus cu gândul la sinceritate și curaj. 

Am întâlnit în studiile despre fenomenul creativității ideea că ar fi un soi de nebunie domesticită. Adevărat și fals în același timp. Depinde de unghiul din care privești afirmația.

Este fals, deoarece creativitatea, ca și memoria sau inteligența, sunt atribute umane. Toți ne naștem cu capacitatea de a fi creativi. Dar pentru foarte puțini creativitatea devine o super-putere. Ei sunt geniile, cei care ating eminența într-un domeniu sau chiar în mai multe domenii.

Având atributul creativității depinde de noi cum îl manifestăm, cum îl folosim. Dar… creativitatea implică și riscuri. Riscul de a nu fi înțeles sau, mai rău, de fi luat în derâdere. Implică perseverență, uneori ani de exercițiu sau căutări. 

Și să ne întoarcem la știință

…high general intelligence alone does not guarantee genius-grade creativity. The person must also possess tremendous energy, drive, persistence, and determination (Cox, 1926; Galton, 1869; Helmreich,  Spence, & Pred, 1988; Simonton, 1991c). One  reason why this is so crucial is because  exceptional creative achievement requires  an awesome amount of work. First, it takes  about a decade of intensive study and practice to acquire the necessary domain-specifific  expertise (Ericsson, 1996). History-making  creative achievements are not produced by  amateurs or novices. One  cannot hope to produce pathbreaking work  if one is unwilling to take big risks, and sometimes such risks do not pay off.

Creativity in Highly Eminent Individuals, Dean Keith Simonton 

Da, creativitatea poate avea legătură cu nebunia, însă atunci când afirmăm despre o persoană creativă ca este nebună de-a binelea, afirmația nu are legătură cu nebunia clinică. Are mai degrabă legătură cu faptul că acea persoana este excentrică, specială în manifestări. 

Din nou la știință

Creative individuals have been judged retrospectively to have had grim and pathological life histories, including tumultuous and difficult childhoods and later lives, schizophrenia, antisocial-like behavior, alcoholism and drug addiction, depression and the bipolar disorders, and a variety of ‘neurotic’ disorders. When retrospectively diagnosed, many psychiatric categories are not easy to tell apart. In particular, the boundaries between schizophrenia and the mood disorders have been porous and controversial over the years.

                                                      Mental Health: Affective Disorders,  D. Schuldberg

Abraham Maslow, autorul piramidei necesităților, a declarat că oamenii creativi sunt asemenei copiilor veseli și siguri pe ei. Societatea taie din elanul creativ deoarece propune tipare, dogme, reguli – de care clar avem nevoie pentru că altfel am trăi în anarhie. 

Însă trăirea în non-anarhie, în siguranță și predictibilitate fură din nebunia creativă a omului. Indivizii cu adevărat creativi nu se tem de propriile impulsuri, știu să se accepte așa cum sunt, le pasă mai puțin de ce cred alții despre ei. Sunt dezinhibați si … ”puțin nebuni”, ceea ce vă doresc și vouă din când în când. 

În concluzie, am creat măsuța Roxanei, dus de valul nebuniei creative și așa cum am simțit. 

Schița primită am înrămat-o în atelier și de fiecare dată când trec pe lângă ea îmi dau seama câți dintre noi ar putea fi super eroi, dar nu ajung pentru că nu au curaj.

Mulțumesc fain, Roxana!