Despre noi

ce facem noi despre noi

“The dazzled moth flies toward you, O candle!
Crepitates, flames and says: ``Blessed be this flambeau!``”
Hymn to Beauty – Charles Baudelaire

Facem mese...

Lemnul pe care îl folosim este în cea mai mare parte recuperat și provine din construcții existente, unele, de zeci de ani: case vechi țărănești, anexe gospodărești sau cabane vechi. Unele bucăți de lemn l-am cumpărat din curțile oamenilor unde a fost așezat, cândva să se usuce ca să ajungă mai apoi în structura unei construcții. Dar nu a mai ajuns. L-am gasit, l-am cumparat și îl luăm bucată cu bucată pentru a fi integrat în structura meselor pe care le producem.

Odată cu acest lemn spunem și povestea lui….cum a trecut vremea peste el, soarele, vântul, ploile, înghețul.

Toate elementele naturii l-au transformat în timp. S-a fisurat de la frig sau de la căldură, s-a întărit de la ploi și zăpadă, și-a schimbat culoarea de la soare. Acum, când noi începem să îl prelucrăm, el nu mai este o simplă bucată de lemn. Este o bucată de materie cu o poveste iar povestea lui și-o spune singur, tuturor celor care sunt pregătiți să o asculte. Și pentru ca el să se poată compara, îl punem laolaltă în același obiect cu oțelul, ceea ce a creat natura cu ceea ce a creat omul, împreună, imperfecțiunile și fragilitatea lemnului, măcinat de vreme stă în aceeași structură cu forța și soliditatea oțelului.

Am decis să îmi forțez limitele și să fac ceva ce nu am făcut până acum, obiecte de mobilier. Am studiat istorie, am lucrat în administrație, am lucrat în sectorul ONG…. În mare ce am facut până acum a fost să îmi dedic timpul orașului în care m-am nascut și pe care îl iubesc, Clujul.

Apoi, la un moment dat, acum 3 ani, citind cartea lui Richard Florida - The Rise of the Creative Class am înțeles că noi, oamenii avem o resursă nelimitată - creativitatea. Ne naștem creativi dar pe măsură ce trece timpul și devenim adulți ne pierdem acest atribut. Putem să stimulăm creativitatea și să o redobândim făcând lucruri cu care nu suntem obișnuiți, schimbând perspectivele și riscând. Eram la o masă când am înțeles acest fapt. Fără să vreau am început să analizez obiectul. Am observat ceva ce nu văzusem la acea masa deși am mai stat la ea. O crăpătură pe lungime care s-a format din tensiunile lemnului care au forțat fibra. Acea imperfecțiune a ei o făcea deosebită, unică față de alte mese din încăpere.

Astfel, am început să mă documentez, să citesc despre lemn, despre metale, despre forme..Așa a început povestea cu Molia de Lemn.

Masa este acel obiect tăcut, care stă în centrul camerei de acasă sau a biroului și în jurul căruia luăm masa, luăm decizii, ne adunăm când sunt bucurii și ni le împărtășim…. Mi-am propus să caut unicitatea din materiale, eroarea sau greșeala formelor naturale și să le aduc în obiecte utile prin combinații de materiale atipice. Florin